/ Sfinţi şi Cuvioşi / SFÂNTUL VASILE CEL MARE, FEMEIA ŞI EVREUL

SFÂNTUL VASILE CEL MARE, FEMEIA ŞI EVREUL

SFÂNTUL VASILE CEL MARE, FEMEIA ŞI EVREUL

Continuare…

Două minuni înainte de moarte trebuie amintite pentru motivarea titlului acestui sinaxar.

Întâi cea cu femeia.

Era o văduvă desfrânată de care se miluise Dumnezeu şi-o trezise din păcatele sale. Şi-a scris toate păcatele din tinereţe şi până la bătrâneţe pe o bucată de hârtie. La urmă, şi-a mai scris unul din păcatele cele mai grele şi apoi a pecetluit cu plumb hârtia. Venind la Sfântul Vasile, l-a implorat să se roage la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor ei, fără a citi hârtia. Sfântul Vasile s-a rugat toată noaptea în biserică pentru iertarea celei păcătoase. Dându-i hârtia înapoi, femeia a deschis-o şi, spre surprinderea ei, şi-a aflat şterse toate păcatele, mai puţin ultimul, cel greu, scris la urmă. A căzut iarăşi la picioarele Sfântului, cerându-i să se roage şi pentru iertarea acelui grozav păcat. El însă a trimis-o în pustie la un bărbat sfânt, anume Efrem, ca să se roage pentru ea. Ea s-a dus îndată la acela, dar Sfântul Efrem i-a zis să se ducă tot la Sfântul Vasile, căci dacă a putut să înduplece pe Dumnezeu, prin rugăciune, să i se ierte atâtea păcate, poate să mai insiste şi pentru unul.

Întorcându-se femeia, a sosit în cetate la îngroparea Sfântului Vasile, pe când îi ducea trupul la mormânt. Atunci a început a striga cu multă tânguire, ca şi cum ar fi fost viu: „Vai mie, sfinte al lui Dumnezeu, vai mie, ticăloasei, pentru aceasta m-ai trimis în pustie, ca fără a mea supărare să ieşi din corp! Iată, m-am întors în zadar, suferind atâta osteneală în pustie. Dumnezeu să vadă şi să judece între mine şi între tine, căci ai putut singur să-mi dai ajutor şi la altul m-ai trimis“ (vezi Vieţile Sfinţilor pe Ianuarie, Ed. Episcopiei Romanului, 1993, pg 40-41). Zicând aceasta, a aruncat hârtia peste coşciug, spunând tuturor despre osteneala sa. Unul din clerici, vrând să vadă ce scrie pe hârtie, a desfăcut-o şi a aflat-o… curată. Văzând femeia aceasta a lăudat pe Dumnezeu Care dă putere robilor Săi şi după mutarea acestora din viaţă.

O altă minune este cu un evreu care era doctor. Era atât de iscusit că ştia pe om când va muri cu patru-cinci zile mai dinainte. Sfântul Vasile, cunoscând prin Duhul că acesta se va întoarce la Hristos, îl chemă la sine şi-l îndemnă să se lase de legea lui şi să primească Sfântul Botez. El zicea însă: „În credinţa în care m-am născut, în aceea voiesc să mor“. Sfântul i-a zis: „Să mă crezi pe mine că nici eu nici tu nu vei muri, până ce nu te vei naşte din apă şi din Duh; căci fără de acest dar nu-ţi este cu putinţă să intri în Împărăţia lui Dumnezeu. Oare părinţii tăi nu s-au botezat în nor şi în mare? Ei au băut din piatra care era preînchipuire a lui Hristos, piatra duhovnicească, Care S-a născut din Fecioara pentru mântuirea noastră şi pe care părinţii tăi L-au răstignit; dar, fiind îngropat, a înviat a treia zi, apoi, înălţându-Se la ceruri, a şezut de-a dreapta Tatălui şi de acolo va veni să judece viii şi morţii“ (Ibidem, pg 41-42).

Fiind pe moarte, Sfântul Vasile a chemat pe doctorul evreu să-l consulte. Acesta i-a zis că până seara va muri. Sfântul Vasile i-a răspuns că ce va zice dacă va rămâne până a doua zi dimineaţă. La care, evreul răspunse că va muri el. Sfântului Vasile nu i-a scăpat ocazia a-i mai aminti evreului despre moartea faţă de păcat şi învierea lui în Hristos. Evreul, ştiind că Sfântul Vasile va muri până la asfinţitul soarelui, a jurat că de va fi viu până mâine, apoi el va face voia Sfântului.

A doua zi, evreul s-a dus să-şi afle pacientul mort. Dar, văzându-l că este viu, a strigat: „Mare este Dumnezeul creştinilor şi nu este alt Dumnezeu afară de El; deci mă lepăd de evreimea cea urâtă de Dumnezeu şi mă apropii de adevărata credinţă creştinească; porunceşte, sfinte părinte, să-mi dea Sfântul Botez, mie şi la toată casa mea“ (Ibidem).

Dar Sfântul s-a sculat el însuşi, a intrat în biserică, a botezat pe evreu, numindu-l Ioan, şi pe toată casa lui şi, după ce le-a dat multe învăţături şi s-a rugat pentru ei, pe la ceasul al noulea a adormit întru Domnul.

Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare cuprinde şi aceste două minuni de negrăit ale lui: „Venit-a la tine, părinte, femeia cea păcătoasă şi dându-ţi hârtia cea pecetluită în care erau scris păcatele sale…“ (Condacul al 10-lea) şi începutul Icosului al 11-lea: „Minune mare s-a văzut la trecerea ta din viaţa aceasta, bine-plăcutule al lui Dumnezeu Vasile, căci, sculându-te de pe patul morţii, ai botezat pe evreul Ioasaf, cu toată casa lui…“

Să încheiem cu rugăciunea Condacului al 13-lea:

„Om preaminunate, părinte al părinţilor, Sfinte Ierarhe Vasile, primind puţina noastră cântare, precum Mântuitorul, banii văduvei, soleşte pentru noi trecere fără primejdii în ceasul morţii, ca, învrednicindu-ne a intra în cămara dumnezeieştii Împărăţii, să cântăm cu tine împreună cântare lui Dumnezeu: Aliluia!“

SFÂNTUL VASILE CEL MARE, FEMEIA ŞI EVREUL

Comments are disabled